Pe curind... intr-o alta viata!

Avind in vedere faptul ca au aparut tot felul de probleme tehnice in publicarea unor comentarii, posibilitatile de publicare si afirmare in blogspot, simpla stare de plictiseala de acest sistem cu care m-am lansat in blogging... am hotarit sa trec pe celalalt mal al riului. Da, de azi inainte sunt disponibil pe ignatiuc.wordpress.com . Imi iau ramas bun de la blogger.com si cine stie, poate ca intr-o alta viata, cind va fi mai bun sau cind wordpress-ul nu va exista, poate! atunci ma voi intoarce...

Stand-up comedy cu trupa Show Time la Cluj!

Ce poţi să-ţi cumperi cu 15 lei? Un bax de hârtie igienică sau O shaorma uriaşă ori 3 kg de cuie cu floare de 8 poate O pereche de cercei… de plastic sau cel mai bine, Un bilet la stand-up comedy cu trupa ShowTime!

Superofertă!

Două ore de râs încontinuu după care, cu siguranţă, vei avea nevoie şi de hârtie igienică, - totul la doar 15 lei!

Vino sâmbătă, 21 februarie, ora 19 la Casa de Cultură a Studenţilor să vezi un spectacol cu mult umor, fără inhibiţii şi fără cenzură în care lucrurile se spun “pe bune”
Tu asigură-te că mai prinzi un loc în sala… buna dispoziţie şi hârtia le asigurăm noi!

It’s ShowTime!

Pe bune la intrare chiar o să primeşti hârtie igienică. Şi asta nu pt că este un show de *****, ci pt că o să te c*** pe tine de râs. Încercam să şi personalizăm hârtia igienică cu ceva “vedete” gen can-can”. Nikita, Naomi, Fernando de la Caransebes, Sexy Brăileanca, etc.

Pff, abia aşteptăm! Avem ceva emoţii, că am ales să venim la Casa de Cultură a Studenţilor şi asta nu ar fi o problemă, dar o facem pe buzunarul nostru. Deci dacă nu se umple se cheamă că am cam pus-o.

Aşa că avem maaare nevoie de ajutorul tău clujene! Dacă simţi tu aşa că ai vrea să vezi un spectacol de două ore în care să râzi până nu mai poţi… dă şi tu sfoara’n ţară, adună-ţi prietenii şi hai să facem împreună un supershow sâmbătă pe 21 februarie. Ia zi, te bagi?

Alegerile cum le vad, le simt şi le trăiesc eu!

Nu vreau sa ating vreun punct religios (nu-mi permit), dar cu toată sinceritatea recunosc că în noiembrie anul trecut, apoi in ultimele 2 săptămîni din ziua în care ne aflăm acum, am minţit. Mult. Şi cu neruşinare. Partea cu pedeapsa e o altă poveste şi nu aparţine de prezent. Deşi nu-mi place să mint, am făcut-o cu bună conştiinţă, liber şi nesilit de nimeni. Partea mai proastă este că la un moment dat am început să mă mint şi pe mine. Dar la asta mi-e frică să mă gîndesc.

Întotdeauna am fost sceptic în ceea ce priveşte politica, partidele politice, oamenii politici şi aşa mai departe. Rînd pe rînd, fiecare mi-au oferit un dezgust total şi o scîrbă de mediul în care trăiesc, oamenii în care am încredere şi aşa mai departe. Din punctul meu de vedere politica este o mare pierdere de timp (sper sa nu-mi sară cineva în cap să zică că şi oamenii peşterilor aveau politică, aşa cum citisem undeva). Partidele politice sunt în termeni biologici o iederă care o data ce prinde sămînţă pe solul încrederii oarbe a oamenilor, încolăceşte viitorul unei ţări şi scoate tot ce e mai frumos din ea, începînd de dinaintea alegerilor şi pînă pe ultima sută de centimetri de dinaintea unui nou scrutin. În termeni ordinari, partidele politice sunt ceea de la ce mă abţin să spun, pentru a nu jigni pe nimeni şi pentru a nu-mi atrage consecinţe pozitive. De mic copil am formată în memorie imaginea unui om politic – un parlamentar care doarme şi căruia pînă şi să voteze îi este lene. Nu continui pentru că îmi aduc aminte de emisiunile, ştirile, publicitatea politică care imi furau minute importante din vizionarea a ceva cu adevărat natural şi frumos la canalele TV.

În dorinţa de a cîştiga un ban de buzunar m-am implicat în perioadele sus-menţionate în cadrul a 2 campanii electorale. Cu acelaşi partid politic. Sincer, nu am mers că l-aş simpatiza sau Doamne fereşte că aş crede în ceva ce spun, am mers pentru ceea ce am menţionat mai sus. Nu zic, financiar m-au ajutat sursele cîştigate (cu cît minţi mai mult, cu atît mai mult cîştigi), prieteni mi-am făcut, dar trăiesc cu vina morala ca zeci de ore am stat pe strada şi am încercat să le insuflu oamenilor speranţe deşarte, minţindu-i cu chestii pe care nici eu nu le credeam, dar pe care la un moment dat le visam prin somn. Poate că mă veţi crede bizar, în special de faptul că am utilizat de 6 ori faptul „minciunii”, dar este un adevăr de care ne ascundem – politica este o mare minciună, fără de aceasta ea nu ar exista sau mai curînd ar fi o spovedanie publică. Da, spun răspicat, politica fără minciună nu ar exista! Pentru că oamenii nu mai cred cînd le spui adevărul. Sunt obişnuiţi şi încep să iubească să fie trataţi ca pe ultimele fiinţe de pe Pămînt.

Ce e drept, am ajuns astăzi să mă întreb şi eu, cum poate un om să facă asemenea promisiuni, cînd ştie că nu va reuşi nici 10% din ele să realizeze? Dar cred că asta e şi problema, probabil ca nici el nu realizează cît de imposibile sunt proiectele sale. Şi de neînţeles. Pentru că asta mi-a zis un trecător astăzi: „Dom’le, omului dă-i ceea de ce are nevoie, nu proiecte a căror realizare şi a căror beneficii el nu le va vedea sau simţi vreodata, nu promisiuni şi discursuri pe care nimeni nu le poate descifra, pentru că oricum nimeni nu le ascultă!” Eu, ca simplu pion de rezervă într-un joc de şah ale cărui reguli nu au limite, ce pot să fac şi să zic? Nimic. Mai nimic. Sincer, nu am citit decît 30% din pliantele pe care le împărţeam, pe alocuri chestii pe care nu le-am înţeles, imposibile sau jignitoare. Dar ce pot să fac? Dacă nu vin să îngheţ eu şi să... mint eu, o va face altul. Mai puţin convingător decît mine, dar o va face. Şi atunci de ce, dacă nimic nu se va schimba prea curînd sau se va schimba prea greu, de ce să las să-mi scape nişte bani de care a(ve)m atîta nevoie...

Există posibilitatea să-mi „răscumpăr” vina? Teoretic, da. Să încerc să-i fac pe alţii să nu repete greşeala pe care am făcut-o eu. Pînă la urmă, din greşelile noastre trebuie să învăţăm. Dacă nu o facem, e grav. Dar un om deştept învaţă după greşelile altora.

Cînd va apărea lumina de la capătul tunelului?

P.S. Dacă o vedeţi cumva vreodată, vă rog să nu mă lăsaţi pradă uitării...


1. Nu menţionez şi nu atac partidul cu care am colaborat sau partidele concurenţilor.
2. Nu vorbesc despre excepţii.
3. Vorbesc despre mediul politic în care am crescut, dar şi despre cel în care mă aflu acum, din punctul meu de vedere, dacă nu aţi uitat că fiecare om are dreptul la opinie...

Sunt tinar...

Sunt tinar doamna
Autor versuri: Mircea Dinescu

Sunt tinar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cind carne-mi infloreste si doar uitarea plinge.

Sunt tinar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tinar, Doamna, tinar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tinar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamintul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgind printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tinar, Doamna, tinar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tinar. Buna seara!


Lucrurile frumoase vin cind te astepti cel mai putin! Or, intr-o zi in care am inceput sa urasc faptul ca cifrele "6" si "8" ma urmaresc tot mai insistent, o zi in care frigul a indraznit sa imi patrunda pina in maduva oaselor, dar nu a reusit sa ma distraga de la banala incercare de a intelege lumea, intr-o zi in care, ca de obicei in ultimele 3 saptamini, am dormit doar 3 ore, pai iata ca in aceasta zi am avut parte de un moment unic, pe care nu il voi uita prea curind... Interesat de o campanie promotionala la una dintre companiile de telefonie mobila, am aflat surprins ca in cazul in care clientul alege sa experimenteze oferta, timp de 2 saptamini, la dorinta, primeste un cadou interesant. Natura cadoului m-a facut sa semnez acel contract de experimentare, desi nu prea ma interesa. Si credeti-ma, s-a meritat din plin! Cadoul era un portret alb-negru facut de un tinar (pe care il cunoscusem deja intr-o imprejurare). Imaginea de mai sus este exact rezultatul a 10 minute de munca a tinarului. Au fost 10 minute in care am fost rupt de lumea din jur si dus undeva departe. Nu stiu exact unde si nu pot sa explic cum, dar alea 600 de secunde in care am urmarit dansul creionului pe fila alba, liniile care alergau si se intersectau fin, formele interesante care luau nastere - toate m-au facut sa ma simt extraordinar de placut. Era o stare dulce, dar foarte greu de explicat. Momentul in care pe o fila alba, in care oricit mult ai incerca sa vezi ceva si nu reusesti si pe care la un moment dat se astern contururile fetei tale, este pur si simplu magic...

Am doar 18 ani,
Sunt nebun, iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar c-un singur sens ma va duce undeva? Vama Veche

P.S. Darius, un simplu multumesc...

Tragedie în handbalul românesc!

Mă apucă groaza cînd mă gîndesc că s-a întîmplat aşa ceva! În Ungaria, la doar 26 de ani, cel mai înalt şi mai puternic handbalist din lume şi actualul (fostul deja) jucător al lui Veszprem, Marian Cozma şi-a jucat ultimul meci...
În noaptea de sîmbătă spre duminică, sportul a primit o lovitură sub centură. La orele 3 după miezul nopţii, în Veszprem, 3 lovituri de cuţit i-au luat viaţa pivotului echipei naţionale a României şi al echipei MKB Veszprem.
Fost lider al lui Dinamo, jucător în Liga Campionilor la Veszprem, curtat de Barcelona şi THV Kiel, deţinător al Cupei Cupelor cu echipa sa, jucătorul român se pregătea să îşi completeze vitrina cu trofee cu trofeul suprem: Liga Campionilor. Dar nu a fost sa fie... Iubit de colegi, conducere şi fani, cel numit „Păsărilă” se afla împreună cu coechipierii într-un restaurant unde sărbătoreau naşterea copilului unuia dintre aceştia. În urma unei altercaţii, Marian a fost înjunghiat de către un grup de rromi, alături de alţi 2 colegi, Ivan Pesici şi Zarko Sesum. Cei 2 se află în stare gravă internaţi în spital, iar Marian s-a stins la 2 ore de la incident, în braţele lui Ilyeş, un alt coechipier.
Există mai multe scenarii ale tragediei, dar cel mai probabil, Marian Cozma ar fi fost confundat cu o altă persoană de către agresorii săi. 2 dintre ei au fost identificaţi, iar între timp, unul a fost prins în Austria. Lumea sportului este îndurerată. Peste 1000 de suporteri s-au strîns duminică în faţa sălii unde echipa locală îşi dispută meciurile de acasă pentru a aprinde lumînări în cinstea handbalistului, după ce de dimineaţă un grup de suporteri au venit cu fulare, tricouri şi poze ale jucătorului în faţa localului unde acesta a fost omorît.

"Mi-a dat bani să-i cumpăr apartament şi acum trebuie să-i iau loc de veci la Pipera. Off, a plecat în Ungaria să cîştige şi el un ban, să scăpăm de sărăcie şi uite ce s-a întîmplat"!Petre Cozma, tatăl lui Marian.

Marian Cozma va fi înmormîntat în costumul de prezentare de la CM 2009. Costumul fusese făcut special înaintea evenimentului, pentru participarea României la un nou turneu final după o mare absenţă.
În vară avea de gînd să se căsătorească. În septembrie, Marian ar fi împlinit 27 de ani… Dumnezeu să-l ierte!

U-Mobitelco învinge în derby-ul Transilvaniei la baschet echipa CSU Atlassib Sibiu cu 109:102!

Cap de afiş al rundei a 19-a în sezonul regulat al Diviziei A la baschet masculine, meciul dintre U-Mobitelco şi CSU Atlassib Sibiu s-a încheiat cu victoria gazdelor. Clujenii s-au impus cu 109:102 într-un meci cu un final dramatic, după 2 perioade de extra-time. În ultimele cinci sezoane şi jumătate cele două echipe s-au duelat de 23 ori în diferite faze ale campionatului. De asemenea, Clujul şi Sibiul s-au întâlnit de 3 ori în Cupa României.
Meciul în sine a oferit un spectacol total spectatorilor prezenţi la meci, răsplătind pe deplin susţinerea frenetic ă a acestora. “U” incepe bine şi după primele 2 sferturi conduce cu 37:34. Sibienii se menţin cu greu, după ce în sfertul 2 au făcut tot posibilul să se apere pe tot terenul. Mobitelco începe bine şi sfertul 3, dar CSU îi răpeşte din entuziasm si revine pe tabelă. Situaţia se echilibrează şi pe teren, diferenţa fiind făcută de erorile individuale. În ultimul sfert din nou gazdele încep perfect şi deţin controlul, dar pe fundalul oboselii accumulate, jucătorii sibieni preiau conducerea, dar în ultimele 3 secunde, cînd oaspeţii au inceput sărbătorirea victoriei, Gibson patrunde vertiginos si înscrie, trimiţind meciul în extra-time, unde se mizează tot mai mult pe aruncările de la distanţă. Mobilizaţi de pe margine de către antrenorul Tab Baldwin şi aşezaţi mai bine în teren, jucătorii de la U-Mobitelco se impun şi cîştigă al 15-lea derby din cele 27 disputate.

Declaraţii:

Marcel Tenter, antrenor secund U-Mobitelco: “Ne-am pregatit toată săptămana, eu sunt fericit ca am crezut in victorie pîna la capăt si vreau să le mulţumesc fanilor, şi-au îndeplinit perfect rolul de al 6-lea jucător. Nu îmi amintesc nici-o melodie din ce au cîntat, ştiu că a sunat frumos, însa am fost prea preocupat sa joc! Au fost nişte tresăriri senzaţionale pe final ale unor jucători, care şi-au revenit exact în momentul cînd am avut nevoie. Este prima dată in cariera mea cînd am jucat două reprize de prelungiri! A fost fabulos şi plin de neprevăzut!”
Peter Schomers, antrenor principal CSU Sibiu: “Felicit echipa U-Mobitelco cu victoria, pentru că au meritat-o din plin. A fost un meci greu, cu o atmosferă infernală ca a unui adevărat derby. Totul s-a decis în ultimele minute, cind fiecare eroare, fault sau punct conta foarte mult. Echipa gazdă a fost mai odihnită decît noi, avînd în vedere că etapa trecută nu a jucat, dar asta nu ne şterge din nimic din vina înfrîngerii.”
Bambale Osby: "A fost un meci fabulos, victoria fiind posibil sa apartina oricarei echipe. Nivelul baschetului a fost extraordinar, a fost un regal baschetbalistic. Multumim din suflet tuturor fanilor!".

Alexandru Tudor nu va mai arbitra AC-Milan – Werder!

Delegat la meciul retur AC Milan – Werder din 16-mile Cupei UEFA de pe 26 februarie, arbitrul român a fost respins de către UEFA în urma efectuării testelor fizice la Malaga, Spania. Arbitrul a participat în perioada 4-5 februarie la seminarul arbitrilor de elită purtători ai ecusonului FIFA, iar pe durata testului fizic la care au fost supuşi au purtat cîte un aparat special, destinat monitorizării parametrilor sistemului cardiovascular. Parametrii apăruţi la Tudor i-a determinat pe oficiali să întrerupă testul. Cauza pare să fie starea emoţională a arbitrului de dinaintea plecării la seminar, stare care ar fi generat un virus. Forul european a anunţat însă că Tudor a fost reprogramat să susţină testele pe data de 4 martie la Nice, Franţa, supervizat de Marc Batta şi Hugh Dalls. În situaţia lui se mai află încă 4 arbitri din cei 37 participanţi la seminar.
Vestea vine la doar cîteva zile de la introducerea acestuia într-un program de monitorizare, alături de alţi 51 de arbitri europeni, din care se vor alege cei 12-15 pentru Campionatul Mondial din 2010 din Africa de Sud, picarea testelor fizice nefiindu-i deloc benefică în acest sens.
Reprezentanţii UEFA au afirmat că vor analiza posibilitatea ca meciul retur AC Milan – Werder sa fie condus la centru de un român. În cazul unui răspuns afirmativ, asistenţii vor rămîne aceeşi, Cristian Nica şi Arel Oniţa.

“Pentru o idee…”

Patronii echipelor de fotbal nu mai sunt dictatori la echipele pe care le finanteaza. Nu pot sa distruga un simbol in spatele caruia stau zeci de decenii de istorie, zeci de glorii care au dat culoare fotbalului romanesc in general, nu numai a celui de club. Nu pot sa foloseasca echipele ca pe niste marionete in jocurile lor mai mult sau mai putin murdare… Daca pina acuma nu au inteles acest lucru, ar fi cazul ca de azi inainte sa ia aminte de el. Mereu am afirmat ca o echipa de fotbal traieste prin suporterii ei, tot ce face este pentru acestia. In schimb, un suporter adevarat este alaturi de echipa atit dupa marile victorii, cit si dupa cele mai rusinoase infringeri. Dupa asta vin jucatorii, conducatorii si finantatorii…
Spun astea aflat inca sub influenta a 2 evenimente care au avut loc in ultima saptamina, la unul dintre ele fiind prezent si eu. Pe 24 ianuarie, la stadionul Giulesti din capitala, a avut un miting al suporterilor rapidisti. Nemultumiti de situatia de moleseala care domina la echipa, de atirnarea lui George Copos fata de club si a perspectivei echipei de mai departe, suporterii au scandat impotriva patronului, cerindu-i cu insistenta demisia. Mitingul a fost organizat de Liga Suporterilor Rapidisti. In timpul acestuia suporterii au aprins faclii, torte, petarde, au aruncat cu pietre pe zidurile stadionului. In ultimii ani Rapid a avut un management dezastruos, iar acest fapt s-a rasfrint asupra simpatiei care o mai avea clubul. La ceva timp dupa miting, 2 suporteri au vandalizat casa aceluiasi George Copos, dar acesta, desi i-a recunoscut, a declarat ca nu-i va denunta la politie.
Al doilea eveniment a avut loc pe 29 ianuarie, in Cluj-Napoca. Peste 4000 de suporteri s-au adunat in centrul orasului, intr-un "Mars pentru o idee", cum sugestiv scria pe bannerul din fruntea coloanei manifestantilor. Realizat cu scopul de a sensibiliza autoritatile de a nu lasa echipa sa se sufoce din cauza problemelor financiare marsul fanilor "Sepcilor rosii" a dovedit o data in plus cit de mult este iubita Universitatea in Cluj. Timp de mai bine de o ora, arterele principale ale orasului au devenit neincapatoare pentru valurile alb-negre de suporterii care s-au oprit pe drum si in fata Prefecturii si a Primariei unde au scandat minute in sir: „Stadion, stadion“ sau „Ion Moina e casa noastra“. La actiune au participat sportivi de la mai multe sectii ale clubului Universitatea, precum fetele de la „U“ Jolidon cu antrenorul Gheorghe Covaciu, baschetbalistii de la „U“ Mobitelco si presedintele Mircea Cristescu, echipa a doua a formatiei „U“ Transilvania, echipa de volei masculin, sporitivi de la judo, rugby si, nu in ultimul rind, mai multe grupe de la centrul de copii si juniori ale echipei de fotbal si antrenorii lor, Daniel Sima si Adi Trusca, precum si oficiali ai clubului. Astfel, i-am remarcat in coloana manifestantilor pe actualul presedinte, Remus Cimpeanu, dar si pe fostii presedinti ai clubului de fotbal, Marius Bojita si Lucian Danciu. Se poate spune ca acest mars reprezinta prima actiune din 2009, an in care clubul implineste frumoasa virsta de 90 de ani, dar pe care n-o sarbatoreste in cel mai frumos mod, avind in vedere ca mai multe sectii au o situatie nu tocmai buna, iar stadionul echipei de fotbal practic nu mai exista, dupa ce a fost demolat pentru a construi o arena ultramoderna. Pacat este faptul ca este posibil ca, avind in vedere rezultatele din ultimul timp, in momentul cind arena va fi data in exploatare, echipa sa se afle prin Liga a III-a…
In toamna, afectati de afirmatiile si atitudinea lui Gigi Becali, suporterii Stelei au reactionat si ei, dar nu intr-un mod tocmai sportiv (scandaluri, acte de huliganism pe stadion, apoi asistenta 0 la meciuri), pina la urma patronul impacindu-se cu galeria.
Actiunile de acest gen nu sunt o premiera, dar trezesc emotii de fiecare data cind au loc, pentru ca nu poti sa ramii indiferent cind vezi mii de oameni pe strada care lupta pentru culorile unei echipe, pentru stergerea prafului de pe un simbol. Si ar fi pacat sa lasam in voia uitarii istoria din care venim, pentru ca, avind in vedere seceta de performanta din prezent, istoria este tot cu ce ne putem mindri…

Fotbalul romanesc... in genunchi!

Rupt de tot ceea ce se intimpla acasa, in sport si in special in fotbal (dar lesne de imaginat), nu pot sa fac altceva decit sa ma concentrez asupra fenomenului de peste Prut, dar, sincer sa fiu, cu unele exceptii, nu sunt cuprins decit de o adinca stare de dezgust. Evident, criza este criza, atit Abramovici, cit si un patron din Divizia B o va resimti, are efectele ei, mai mult negative (de cele pozitive va spun mai jos), dar pina la un timp, adica pina devine un mod de existenta, ca si cum asa ar fi fost si inainte de ea. Altul e faptul care ma ingrijoreaza. Incet, poate cu viteze pe care noi nu le observam, cu evenimente carora nu le mai acordam nici o importanta (din simplul motiv ca ne-am acomodat cu ele), dar cu consecinte pe care le resimtim foarte dur, fotbalul romanesc decade. Si cum pestele de la cap se strica, iar capitala furnizind 3 echipe importante ale campionatului, toate necazurile incep din Bucuresti.
Asa-zisa "emblema" a fotbalului romanesc, Steaua, este in pericol de a fi neprogramata, amendata, retrogradata, mai nou sa dea faliment, cu datorii, un patron care nu mai da bani la echipa, o serie de acuzatii si cazuri de judecata, cu un joc foarte slab in ultimii 2 ani - cred ca e de ajuns atit. Ceea ce au ros-albastrii acuma nu sunt altceva decit un grup de jucatori tineri dornici de afirmare, o Academie de fotbal ultramoderna si un antrenor motivat sa se revanseze, in rest... sec. Dinamo, in frunte cu niste conducatori mai bine-pusi la punct decit patronul din Pipera, mai nou, au intrat in scandal cu Gabi Popescu, acesta din urma afirmind ca clubul nu a adus decit rebuturi (referitor la Claudiu Niculescu). Bineinteles, raspunsul nu a intirziat sa apara. Mi-e trist sa ma gindesc la el. Rapid, cu un George Copos pus pe fapte mari acu un an si ceva, si in general de cind se afla la echipa, a fost si inca continua sa fie in pericol - desfiintare, faliment, pierdere de jucatori, posibilitatea pierderii patronului, etc. etc.
Nu este mai buna starea de lucruri din provincie, dar pe alocuri situatia se apropie acceptabila. Motivate de titlul luat de CFR acum un an, echipele din afara capitalei sunt puse pe lucruri serioase. Campioana en-titre ia jucatori unu si unu, Timisoara le sufla transferurile "granzilor" din capitala (Curtean a ajuns sub comanda lui Balint, dupa semnatura caruia au umblat atit CFR-ul, cit si cele 3 echipe din Bucuresti), Craiova, Vasluiul si Urziceniul, cu oameni seriosi la conducere, pusi pe fapte mari in ceea ce priveste abordarea returului, la finalul caruia se vor decide detinatoarele biletelor catre UEFA Europa League si Champions League.

Situatia este si mai grava cu cit mai mult ne apropiem de terenul de joc. Suporteri violenti, care vin pe stadioane de “dragul” actelor de huliganism, lipsa de spectacol in joc, scandaluri in arbitraj si intre patroni, stenograme si acuzatii de blaturi; in timp ce nationala sta foarte prost in clasamentul grupei preliminare Campionatului Mondial, in Federatie se disputa fotoliul de presedinte, elemente care pe zi ce trece, acapareaza spatiul destinat fenomenului in sine – jocul de fotbal.
Toate cele 18 echipe din primul esalon trag tare in cantonamente, in cele mai diverse destinatii (incepind cu liderul Dinamo in Turcia si terminind cu lanterna rosie, Gloria Buzau, in Ungaria. Apropo, Unirea Urziceni si Otelul Galati si-au anuntat intentia de a efectua cite un stagiu si la Chisinau).
Partea plina a paharului este ca, strimtorate de “criza”, cluburile isi vor redirectiona politicile de transferuri, orientindu-se fie catre jucatori din propria pepiniera, fie catre jucatori tineri, dornici de afirmare, lucru care ar trebui sa ne bucure prin prisma a 3 aspecte – in campionatul Romaniei vor sosi mai putini jucatori de mina a doua care scad valoarea competitiei si nivelul de joc, nemaivorbind de spectacol si rezultate (atit in campionat, cit si in cupele europene). In plus, jucatorii tineri implicati acuma vor da randament pe viitor, dind siguranta ca nationala care acuma sta in Mutu, Chivu, Lobont, Rat, Radoi, etc., etc., va ramine pe miini bune. Ca urmare a masurilor de mai sus, numarul stranierilor din Liga 1 se va reduce in mare parte, lucru care se incearca de mult timp,dar care nu a avut nici un efect.
Au fost multe voci care au afirmat ca trebuie sa avem rabdare, ca e foarte usor sa criticam, dar consecintele a tot ce s-a petrecut negativ nu intirzie sa vina, cele mai elocvente fiind diverse amenzi de la UEFA pentru cluburi, eliminarea din cupele europene, afectarea serioasa a coeficientului UEFA. Si totusi, prin diverse metode, se reuseste mentinerea la suprafata. Pe baza performantelor realizate de Steaua si Rapid in sezonul 2005-2006 in Cupa UEFA Romania va avea pina in 2011 o echipa direct in grupele Ligii Campionilor. Anul curent a fost unul frumos pentru arbitrajul romanesc, dupa ce Alexandru Tudor a condus citeva intilniri la masa bogatilor, iar in primavera si in Cupa UEFA, iar persoane importante din Federatie au fost sau vor fi observatori la diverse intilniri, fapte care recupereaza cite putin din imaginea fotbalului romanesc stirbita pe alte planuri. Si ce este mai important, recent UEFA a anuntat official ca finala viitoarei UEFA Europa League se va disputa la Bucuresti, pe Stadionul National, aflat acuma in constructive. Sint fapte care dau incredere si speranta ca situatia se va schimba in timpul cel mai apropiat, si se va schimba in bine, dar cit de aproape este ziua in care vom spune ca am invins, nu stie nimeni…

Prea multe lucruri triste...

In secolul zbuciumat in care ne aflam internetul, telefonul mobil si messenger-ul au devenit chestii vitale fiintei umane. Evident, pentru diverse categorii de oameni ordinea de mai sus e alta. Poate ca nu as da crezare acestui gind de mai sus, dar, plecat acasa, am simtit pe pielea proprie ce inseamna sa nu ai acces la internet, ce inseamna sa umbli sa cauti oameni care il au, ca pe un foc prometeic (apoi sa te rogi de ei sa iti dea si tie). E o realitate careea am fost m-am conformat si eu, dar ale carei consecinte negative am fost nevoit sa le suport... In fine.
Plecat acasa, mi-a fost dor sa revin peste Prut, sa ma intorc la prietenii dragi, la colegii de facultate, desigur la blog, Cluj si, ce e mai important, la flacara care ma tine in viata, sufletul sufletului meu...
Trist ca a mai plecat un an, dar fericit ca am regasit acelasi oras si prieteni neschimbati... Trist e un anotimp posomorit si imi lipseste zapada de acasa, dar fericit ca am gustat zapada de munte... Trist ca a plecat GRIGORE VIERU, dar fericit ca acuma sta alaturi de Eminescu, Labis, Creanga, Cosbuc si restul celor fara de care literatura romana ar fi nimic... Trist ca a plecat Victor Ciutac, dar... nu mai pot zice ca-s fericit - prea multe lucruri triste au avut loc ca sa imi permit sa zic ca is fericit, pentru ca m-as minti pe mine insumi! Si poate ca nu chiar in ultimul rind, trist ca e sesiune, dar ca o data si o data va trece si va rasare din nou soarele...
Absorbit in totalitate de grijile lumesti, sunt obligat sa ma despart pe inca citeva zile de locul in care ma regasesc - acest blog, dar sunt fericit ca zi de zi, ora de ora, minut de minut voi fi si imi va fi alaturi cea in care ma regasesc si care da sens a tot ceea ce fac... my little miss sunshine...