Sunt tinar...

Sunt tinar doamna
Autor versuri: Mircea Dinescu

Sunt tinar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cind carne-mi infloreste si doar uitarea plinge.

Sunt tinar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tinar, Doamna, tinar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tinar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamintul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgind printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tinar, Doamna, tinar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tinar. Buna seara!


Lucrurile frumoase vin cind te astepti cel mai putin! Or, intr-o zi in care am inceput sa urasc faptul ca cifrele "6" si "8" ma urmaresc tot mai insistent, o zi in care frigul a indraznit sa imi patrunda pina in maduva oaselor, dar nu a reusit sa ma distraga de la banala incercare de a intelege lumea, intr-o zi in care, ca de obicei in ultimele 3 saptamini, am dormit doar 3 ore, pai iata ca in aceasta zi am avut parte de un moment unic, pe care nu il voi uita prea curind... Interesat de o campanie promotionala la una dintre companiile de telefonie mobila, am aflat surprins ca in cazul in care clientul alege sa experimenteze oferta, timp de 2 saptamini, la dorinta, primeste un cadou interesant. Natura cadoului m-a facut sa semnez acel contract de experimentare, desi nu prea ma interesa. Si credeti-ma, s-a meritat din plin! Cadoul era un portret alb-negru facut de un tinar (pe care il cunoscusem deja intr-o imprejurare). Imaginea de mai sus este exact rezultatul a 10 minute de munca a tinarului. Au fost 10 minute in care am fost rupt de lumea din jur si dus undeva departe. Nu stiu exact unde si nu pot sa explic cum, dar alea 600 de secunde in care am urmarit dansul creionului pe fila alba, liniile care alergau si se intersectau fin, formele interesante care luau nastere - toate m-au facut sa ma simt extraordinar de placut. Era o stare dulce, dar foarte greu de explicat. Momentul in care pe o fila alba, in care oricit mult ai incerca sa vezi ceva si nu reusesti si pe care la un moment dat se astern contururile fetei tale, este pur si simplu magic...

Am doar 18 ani,
Sunt nebun, iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar c-un singur sens ma va duce undeva? Vama Veche

P.S. Darius, un simplu multumesc...