“Pentru o idee…”

Patronii echipelor de fotbal nu mai sunt dictatori la echipele pe care le finanteaza. Nu pot sa distruga un simbol in spatele caruia stau zeci de decenii de istorie, zeci de glorii care au dat culoare fotbalului romanesc in general, nu numai a celui de club. Nu pot sa foloseasca echipele ca pe niste marionete in jocurile lor mai mult sau mai putin murdare… Daca pina acuma nu au inteles acest lucru, ar fi cazul ca de azi inainte sa ia aminte de el. Mereu am afirmat ca o echipa de fotbal traieste prin suporterii ei, tot ce face este pentru acestia. In schimb, un suporter adevarat este alaturi de echipa atit dupa marile victorii, cit si dupa cele mai rusinoase infringeri. Dupa asta vin jucatorii, conducatorii si finantatorii…
Spun astea aflat inca sub influenta a 2 evenimente care au avut loc in ultima saptamina, la unul dintre ele fiind prezent si eu. Pe 24 ianuarie, la stadionul Giulesti din capitala, a avut un miting al suporterilor rapidisti. Nemultumiti de situatia de moleseala care domina la echipa, de atirnarea lui George Copos fata de club si a perspectivei echipei de mai departe, suporterii au scandat impotriva patronului, cerindu-i cu insistenta demisia. Mitingul a fost organizat de Liga Suporterilor Rapidisti. In timpul acestuia suporterii au aprins faclii, torte, petarde, au aruncat cu pietre pe zidurile stadionului. In ultimii ani Rapid a avut un management dezastruos, iar acest fapt s-a rasfrint asupra simpatiei care o mai avea clubul. La ceva timp dupa miting, 2 suporteri au vandalizat casa aceluiasi George Copos, dar acesta, desi i-a recunoscut, a declarat ca nu-i va denunta la politie.
Al doilea eveniment a avut loc pe 29 ianuarie, in Cluj-Napoca. Peste 4000 de suporteri s-au adunat in centrul orasului, intr-un "Mars pentru o idee", cum sugestiv scria pe bannerul din fruntea coloanei manifestantilor. Realizat cu scopul de a sensibiliza autoritatile de a nu lasa echipa sa se sufoce din cauza problemelor financiare marsul fanilor "Sepcilor rosii" a dovedit o data in plus cit de mult este iubita Universitatea in Cluj. Timp de mai bine de o ora, arterele principale ale orasului au devenit neincapatoare pentru valurile alb-negre de suporterii care s-au oprit pe drum si in fata Prefecturii si a Primariei unde au scandat minute in sir: „Stadion, stadion“ sau „Ion Moina e casa noastra“. La actiune au participat sportivi de la mai multe sectii ale clubului Universitatea, precum fetele de la „U“ Jolidon cu antrenorul Gheorghe Covaciu, baschetbalistii de la „U“ Mobitelco si presedintele Mircea Cristescu, echipa a doua a formatiei „U“ Transilvania, echipa de volei masculin, sporitivi de la judo, rugby si, nu in ultimul rind, mai multe grupe de la centrul de copii si juniori ale echipei de fotbal si antrenorii lor, Daniel Sima si Adi Trusca, precum si oficiali ai clubului. Astfel, i-am remarcat in coloana manifestantilor pe actualul presedinte, Remus Cimpeanu, dar si pe fostii presedinti ai clubului de fotbal, Marius Bojita si Lucian Danciu. Se poate spune ca acest mars reprezinta prima actiune din 2009, an in care clubul implineste frumoasa virsta de 90 de ani, dar pe care n-o sarbatoreste in cel mai frumos mod, avind in vedere ca mai multe sectii au o situatie nu tocmai buna, iar stadionul echipei de fotbal practic nu mai exista, dupa ce a fost demolat pentru a construi o arena ultramoderna. Pacat este faptul ca este posibil ca, avind in vedere rezultatele din ultimul timp, in momentul cind arena va fi data in exploatare, echipa sa se afle prin Liga a III-a…
In toamna, afectati de afirmatiile si atitudinea lui Gigi Becali, suporterii Stelei au reactionat si ei, dar nu intr-un mod tocmai sportiv (scandaluri, acte de huliganism pe stadion, apoi asistenta 0 la meciuri), pina la urma patronul impacindu-se cu galeria.
Actiunile de acest gen nu sunt o premiera, dar trezesc emotii de fiecare data cind au loc, pentru ca nu poti sa ramii indiferent cind vezi mii de oameni pe strada care lupta pentru culorile unei echipe, pentru stergerea prafului de pe un simbol. Si ar fi pacat sa lasam in voia uitarii istoria din care venim, pentru ca, avind in vedere seceta de performanta din prezent, istoria este tot cu ce ne putem mindri…